Call for papers 2022

Ediția următoare va avea loc, în scenariu hibrid, la Facultatea de Litere și Arte a ULBS între:

26-29 octombrie 2022

Keynote Speaker : JEAN PONCET
  • Secțiuni de comunicări științifice:

a. Lucian Blaga – Studii literare și filosofice: secțiunea va reuni lucrări ce analizează opera literară și/sau filosofică a lui Lucian Blaga.

b. Lucian Blaga – Poetică și Stilistică: secțiunea va cuprinde analize preponderent formale ale operei blagiene, ce utilizează concepte specifice disciplinelor menționate.

c. Metode recente în abordarea textelor literare: postumanism, cognitivism, geocriticism, cybermitologie, ecocriticism, studii feministe, noul materialism, world-systems analysis, studii postcoloniale etc.

d. Frica și literatura. Parcursul unei teme literare. Studii de caz din literatura română și/sau cea universală

  • Ateliere de traduceri: engleză, franceză, germană, cehă, greacă, letonă, poloneză, chineză, turcă etc cu desfășurare hibridă, on-line și fizic.
  • Creație literară: poezie și proză

Termene importante :

10 octombrie 2022 :  înscrierea pe adresa de e-mail colocviublaga@gmail.com, fie individual, fie cu echipa din centrul universitar pe care îl reprezentați

16 octombrie 2022 : trimiterea lucrărilor și/sau a traducerilor pe adresa de e-mail colocviublaga@gmail.com

17 octombrie 2022, confirmarea fermă a prezenței fizice sau online, pe adresa de e-mail a colocviului: colocviublaga@gmail.com

TEXTE PROPUSE PENTRU TRADUCERE:

 

Flori de mac

 

În frunza de cucută-amară

îmi fluier bucuriile – şi-o nenţeleasă teamă

de moarte mă pătrunde,

cum vă privesc pe malul mării de secară,

flori de mac.

 

Aş vrea să vă cuprind,

că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţi

îmi par urzite

din spuma roşie

a unui cald şi-nflăcărat amurg de vară.

 

Aş vrea să vă culeg în braţe

feciorelnicul avant,

dar vi-e atât de fragedă podoabă,

că nu-ndrăznesc,

o, nici la pieptul gândurilor mele

să vă strâng.

 

Şi-aș vrea să vă strivesc,

că sunteţi roşii, roşii

cum nu au putut să fie pe pământ

decât aprinşii, mari stropi de sânge

ce-au căzut

pe stânci

şi pe nisip în Ghetsemani de pe fruntea

lui Isus,

când s-a-ngrozit de

moarte. (din vol. Pașii profetului)

 

Bunătate toamna

 

Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum.

O minune e câteodată boala.

Pătrunse de duh,

fețele-şi lungesc ceara,

dar nimeni nu mai caută vindecare.

 

Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările.

Toamna toţi oamenii încap laolaltă.

Iar noi cei altădat-atât de răi

azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă

prin aurore subpământeşti.

 

Porţile pământului s-au deschis.

Daţi-vă mânile pentru sfârşit:

îngeri au cântat toată noaptea,

prin păduri au cântat toată noaptea

că bunătatea e moarte. (din vol. În marea trecere)

 

„(…) MANOLE: Frică, Mira. Frică de drumul pe care mă găsesc. Că nu ştiu unde sunt şi unde duce. Şi nu ştiu dacă suie sau coboară. Şi nu ştiu dacă m-apropiu, sau mă depărtez. Ce bine că eşti aici. Tu început şi sfârşit, tu totul.

MIRA: Meşterul meu — visează. Pentru o femeia adusă de peste apă nu e tocmai totul, dar să zicem jumătate din tot. Cealaltă jumătate e ea.

(arată spre bisericuţă)

Şi cu drept cuvânt. Las’, las’, nu tăgădui! Nu mă supăr deloc că mă pui în cumpănă cu minunea asta înfricoşată de puteri.

MANOLE: Între voi două, nici o deosebire nu fac, pentru mine sunteţi una.

MIRA (şăgalnic): Iată pentru ce în fiecare dimineaţă zic: ce bine că nu vrea să se înalțe!

MANOLE: Gândeşti că prea mult m-aş duce să-mbrăţişez piatra, nu-i aşa? Şi că ziua mi-aş pierde-o mângâind bolţile. Te temi că noaptea mea ar fi o veşnică odihnire pe trepţi, iar turla sabie între mine şi tine.

MIRA: Astea n-ar fi pricină de griji, dar s-ar putea întâmpla într-o zi, pe ea s-o numești Mira — iar pe mine — biserica ta. Şi zăpăceala ar fi cumplită— ha, ha!

MANOLE: Lăcașul prilej neîntrerupt ar fi pentru tine — de răutate şi joc.

MIRA: Nu, meștere, iacă glumesc”. (Meșterul Manole, 1927)